Per aspera...

Timpul trece, viata trece, lumea trece...mmmmda, ce chestie, domnule...ma intrebam aseara, in timp ce vizionam meciul AC Milan - Manchester United ( a propos, minunat meci a mai fost!), ce va fi cu mine peste vreo 2-3 milioane de ani, dupa masura noastra conventionala? Ca doar nu mi-am propus sa traiesc doar 60-70! Am de gand sa imbatranesc greu, oameni buni! Si chiar nu am niciun pahar de vin la bord cand spun asta.. :D...mereu m-am simtit nemuritor si cu cat trece timpul, sentimentul asta al meu creste in intensitate. Am fost indragostit de o fata de 19 ani anul trecut (mai sunt si acum, dar de'...drumuri diferite) si, in timp ce veneam cu avionul de la Valencia spre Bacau imi ziceam: ce treaba, domnule, sa iubesti asa nebuneste pe cand pentru altii "dragostea" se confunda cu sexul..mmmmda, adicatelea, un om care iubeste se aseamana cu cel din avion, care intr-o ora parcurge 1000 km, pe cand unul din a doua categorie se aseamana cu unul grosolan , intr-un car cu boi, care tot intr-o ora parcurge 6-7 km.... Mmmmmmda...acei 1000 km/ora seamana izbitor cu vesnicia...dar nu e vorba despre orice iubire, domnule, ci de una arzatoare, care te mistiue in timp ce creste "viteza"...nu-i asa ca e mai bine sa traiesti o ora cu intensitatea asta, decat un veac in mocirla?! Si-mi mai ziceam atunci ca nu ar fi vreo problema daca m-as busi cu avionul in Mediterana, atata timp cat am acest sentiment, care arde in mine ca un foc nestins. Sunt un tip destul de dur si totusi ma pasioneaza chestiile astea care ma apropie de cer...mmmmda, de fapt tocmai de aceea ma pasioneaza, pentru ca sunt un tip dur..;)... Ma scuzati acum, ma duc sa beau o bere. Mai vorbim :)